PROFU`, după Jean-Pierre Dopagne

Cu: Răzvan Vasilescu

Spectacolul Profu', după piesa dramaturgului belgian contemporan Jean-Pierre Dopagne, este confesiunea unui profesor de literatură care trece prin diverse stări în relația cu elevii dintr-o clasă terminală de liceu. Spectatorii vor asista la creionarea portretelor unor elevi rebeli, unii dintre ei mult prea puțin dispuși să acorde cât de cât importanță sau atenție profesorului lor. După ce trece prin tot soiul de situații, profu' decide, foarte calm, să facă un gest cu adevărat șocant: își împușcă toată clasa.

Așa ajunge la închisoare, iar judecatorul hotărăște ca el să-și ispășească pedeapsa prin munca în folosul comunității, mergând în turnee și spunându-și povestea. "În momentul în care am citit piesa mi-a placut atât de mult, că am învățat pe dinafară cele 54 de pagini. Mai mult, am simțit că sunt dator să o spun, sunt dator să împărtășesc cu oamenii de toate vârstele acest text minunat", spune Răzvan Vasilescu.

OLEANNA, de David Mamet
U.N.A.T.C. București

Cu: Mircea Postelnicu, Victoria Raileanu

Regia: Andrei Aradits

Piesa Oleanna scrisă de David Mamet este o dramă foarte puternică între două personaje. Subiectul întâlnirii nu anunță nimic spectaculos. Studenta vine în biroul profesorului pentru a-și discuta performanțele școlare. Pe parcurs, cuvinte și expresii inofensive capătă conotații negative iar relația între profesor și studentă se transformă într-o coliziune violentă. Spațiul academic devine brusc neclar, nu mai există nici o regulă, intențiile bune devin niște arme foarte violente. Se declară un război între clase, între sexe, între generații. Un război care aparent nu duce niciunde, dar care îi poate duce pe amândoi la distrugere. Puterea se plimba de la unul la celalalt, iar spectatorule este pus in situatia de a alege, insa oricare ar fi aceasta, alegerea pe care o face pare gresita. Oleanna subliniază unele din cele mai elementare eşecuri ale educaţiei amenicane şi pagubele pe care le face aceasta în rândul tinerilor studenţi.

CAPETE ÎNFIERBÂNTATE
proiect de cercetare și performare a istoriei recente

Cu: Alexandru Potocean

Foto: Vlad Arghir
Scenografie: Adrian Cristea
Sound: Cătălin Rulea
Video: Cinty Ionescu
Design: Arnold Estefan
Documentare: Cinty Ionescu, Mihaela Michailov, David Schwartz
Text: Mihaela Michailov
Regia: David Schwartz

Spectacolul Capete înfierbîntate face parte din proiectul 13-15 iunie 1990, proiect de cercetare şi performare a istoriei recente a României.La 20 de ani de la manifestaţiile din decembrie 1989, sondăm un eveniment cu potenţial teatral substanţial prin perspectivele intersectate şi suprapuse pe care le implică. Un eveniment care se regăseşte în majoritatea discursurilor şi analizelor politice actuale, polarizînd reprezentări ale istoriei recente şi ale fragilităţii spiritului civic. Proiectul are la bază metoda documentării prin interviu şi prin arhivarea datelor şi rapoartelor care conţin referinţe la evenimentele din 13-15 iunie.
Proiectul are două componente: spectacolul de teatru documentar şi arhiva audio-video informală de interviuri realizate cu actanţi ai evenimentelor, de la liderii mişcării “Piaţa Universităţii” la lideri politici, persoane rănite sau arestate, mineri. Capete înfierbîntate este un spectacol-arhivă performativă a istoriei recente.

DAR CU PIANISTUL CINE DANSEAZĂ?
spectacol de teatru-dans, UNATC București

Cu: Tunde Baczo, Alin State, Tibor Cari

Scenografie: Vladimir Turturică
Light-design: Nicolae Constantin Tănase
Muzică: Tibor Cari
Regia și coregrafia: Tunde Baczo

Un spectacol despre iubire, despre căutarea fericirii, dorința de a fi iubit și înțeles, despre pericolul lipsei de comunicare. De fapt e o anatomie a iubirii. Un dialog între 3 oameni: un dansator, un actor, un pianist.

PODU`, de Paul Ioachim
Teatrul Metropolis

Cu: Horațiu Mălăele, George Ivașcu, Meda Victor

Regia: Horațiu Mălăele

“PODU` este o piesă unicat cu o tema nemaiauzită. Marilor noştri nihilişti, celor care condamnă dezastrul vieţii şi neşansa naşterii, Paul Ioachim le propune această soluţie de compromis: supravieţuirea prin actul sinuciderii. Să văd un asemenea spectacol aş risipi oricând ceva din “picul” vieţii.” (Horațiu Mălăele)

Orice “sinucidere” şi orice abdicare e un pas spre un nou început. Trei destine, trei poveşti de viaţă, trei tipologii umane etern valabile îşi dau mâna, de fapt, pentru a o lua de la capăt. Cu imens umor, Un Neînţeles, Un Indrăgostit şi o Artistă vor sta la coadă în faţa morţii, vă vor dezvălui fără milă, în cheie caricaturală, propriile drame, tocmai pentru a descoperi Viaţa.

Iubirea, faima, absolutul… trei laitmotive, sau trei constante ale existenţei noastre, ne pun la încercare pofta de râs, timp de o oră, într-o satiră nemiloasă la adresa caracterelor umane.

CINCI RENDEZ-VOUS-URI MORTALE, de Liviu Lucaci

Cu: Delia Nartea, Angel Popescu, Alexandru Conovaru, Cosmin Nedelcu, George Costea, Alin State, Smaranda Caragea, Alice Sălceanu, Iulia Samson, Sabina Brândușe, Andrei Roșu

Muzica originală și ilustrația muzicală: Delia Nartea
Orchestrație: Vasi Bordeianu
Scenografie: Adrian Damian
Regie: Liviu Lucaci

”Cinci prilejuri de a râde de sfârșitul care ne pândește chiar de la început. Doi prieteni care se întâlnesc chiar și după ce unul dintre ei a dat colțul, un pariu erotic care îl are ca arbitru pe Nietzsche și celebra lui eternă reîntoarcere, o motociclistă setoasă de răzbunare, un pumnal înfipt în spate, un sărut smuls de o admiratoare, un cor de îngeri și fanii lui Manchester United cântând pe Old Trafford.” (Liviu Lucaci)

DUMNEZEUL DE A DOUA ZI, de Mimi Brănescu

Cu: Mirela Oprișor, Vlad Zamfirescu

Foto: Alexandru Iureș
Scenografie: Ștefan Caragiu
Regia: Claudiu Goga

” <> este un text scris sub forma unei succesiuni de monoloage,fiecare dintre ele nefiind altceva decat o fotogramă/fotografie a unui caracter, a unei stări sufletești, sau a unui moment de viață, iar soluția folosită pentru developarea acestor fotograme/fotografii este un amestec seducător de ironie și autoironie.
Rezultatul: un text comic și dramatic în același timp, poetic și violent deopotrivă. Violent prin simplitatea și exactitatea cu care pune diagnosticul, fără să judece și fără să condamne.
Textul poate fi citit în mai multe feluri: ca o poveste de dragoste romantică sau ca trei povești de dragoste; ca drama unui cuplu sau ca dramele a trei cupluri; ca o satiră la adresa societății românești de azi sau ca o invitație la o meditație asupra sensului dimineților de a doua zi.(pentru că , nu-i așa, orice s-ar întâmpla există întotdeauna o nouă bună dimineața).
Dar,întâi de toate, el TREBUIE citit ca o poveste despre părinți și copii. Sau mai exact ca o poveste despre părinți, copii și Dumnezeu. Un Dumnezeu de a doua zi...cu felul lui ciudat de a aranja lucrurile.” (Claudiu Goga)

ACASĂ LA TATA, de Mimi Brănescu
Teatrul ACT

Cu: Marcel Iureș, Gavril Pătru, Gabriela Popescu, Ada Simionică, Șerban Pavlu, Mihaela Sîrbu, Constantin Drăgănescu

Foto: Alexandru Iureș
Regia: Alexandru Dabija

„In tripla calitate de regizor, scenograf, ilustrator muzical, Alexandru Dabija construiește cu simplitate și scrupulozitate un spectacol de camera emotionant, bogat vizual prin trairea actorilor. In spatiul auster, intim de la ACT, inconjurati de public ca un zid viu, interpretii, capacitati remarcabil de regizor, intrupeaza cu rafinament psihologic personajele.” „Spectacolul "Acasa la tata" nu taie cu bisturiul, face o vivisectie pe un ton grav, dar si cu o atitudine detasata de umor si ironie.” „Desi au fost trisate de viata, personajele par sa continue, probabil, sa triseze cu viata. "Acasa" nu este un loc al regasirii si al sperantei.” (Ludmila Patlanjoglu - Ziua)
„Alexandru Dabija lasa cu generozitate personajele sa respire in mediul lor, iar actorii sunt bucurosi sa se afle in acest spectacol.„ „Cea mai buna cronica la acest spectacol o scriu, la fiecare reprezentatie, aplauzele publicului şi rasul lui descatusat, programat perfect la un interval de fix cinci secunde.”
(Dan Boicea – Adevarul)

ȘAH MAT – street performance

Shadows a luat nastere în primăvara anului 2006, din dorința membrilor fondatori de a crea și experimenta o atmosferă plină de spirit de echipă și unitate, artă neconvențională și pasiune pentru spectacolele de stradă. Fiind totul într-un stadiu cât mai experimental și nou, am încercat să adaugăm elemente cu care eram familiari – teatru, dans – alături de arta circului; astfel, am descoperit o nouă formă de expresie, ce îmbină toate artele de reprezentare și duce la un rezultant mai ofertant pentru public și mai provocator pentru noi.
Conceptul de spirit de echipă continuă să fie un element absolut obligatoriu în cadrul Shadows, pe care îl promovam și exploatăm atât în timpul repetițiilor cât și înafara lor. În prezent, SHADOWS face parte din organizația de artă stradală THE SERIOUS ROAD TRIP ROMANIA și participă la numeroase proiecte sociale și artistice ale acesteia. TSRT-Ro a contribuit în mare masură la dezvoltarea trupei SHADOWS prin varietatea de proiecte pe care le desfășoară, contactele naționale și internaționale.
Shadows reprezintă prietenie, pasiune, artă, impact, spontaneitate, comunicare, circ, bucurie.

ATELIERUL DE DRAMATURGIE
trainer: Mihaela Michailov

Mihaela Michailov este dramaturg şi critic de artele spectacolului. Publică articole în cele mai importante reviste culturale din România. A câștigat Premiul UNITER pentru cea mai bună piesă a anului 2006 – „Complexul România” - montată la Teatrul Naţional din Bucureşti. În octombrie 2008 a avut loc, la Teatrul Foarte Mic, premiera spectacolului „Interzis sub 18 ani”, pe textul Mihaelei Michailov, în regia Ioanei Păun.În martie 2009, Alexandra Bandea i-a pus în scenă la Teatrul Naţional Mihai Eminescu din Timişoara textul „Cum traversează Barbie criza mondială”. Din octombrie 2008 este selecţioner unic al Festivalului Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara.În aprilie 2009 a fost invitată de Teatrul Lark din New York şi de Institutul Cultural Român din New York pentru o lectură a textului său, „Mi-e frică”, şi pentru o dezbatere despre noua dramaturgie. În iulie 2009 - rezidenţă de dramaturgie la Royal Court Theatre, Londra.

Motivație workshop: IDEO IDEIS se dorește a fi contextul ideal pentru fiecare adolescent care își dorește să se exprime. Ne dorim să oferim cât mai multe mijloace prin care tinerii care vin la Alexandria să dea mai departe lumii, propriile lor mesaje. Scrisul e unul din ele. Romania resimte in momentul de față o mare lipsă în ceea ce privește dramaturgia: nu avem încă o școală care să formeze scriitori pentru teatru. Noi ne dorim însă să-i descoperim pe aceia care își doresc și le dorim și lor să se descopere pe ei înșiși. Totul pornește de la poveste! Nu trebuie să uităm asta. Jeremy Irons spunea în mesajul adresat IDEO IDEIS anul trecut: ”Theatre has always been here, because as human beings we`ve always needed stories”. (”Teatrul există dintotdeauna, pentru că am avut întotdeauna nevoie de povești”).

ATELIERUL DE COREGRAFIE
traineri: Andreea Duță și Florin Fieroiu

Andreea Duță a absolvit Liceul de Coregrafie din Bucuresti (1994) si UNATC, sectia Coregrafie (1999). A participat la festivaluri/turnee in Spania, Anglia, Japonia, Grecia, New York si a colaborat ca dansator cu coregrafii: Vava Stefanescu, Liliana Iorgulescu, Ioana Macarie, Sarah Bild. A participat la ateliere sustinute de Wayne McGregor, Russel Maliphant, Paulo Henrique si Margarida Bettencourt. Semneaza coregrafia unor piese de teatru precum: “The rain that never stops” si “Arabian Night” in regia Theodorei Herghelegiu, “Elisaveta Bam” de Alexandru Tocilescu, ”Vitamines” de Ana Margineanu, “Party in a Piano” de Alexandru Repan.

Florin Fieroiu a absolvit Academia de Teatru si Film, sectia coregrafie din Bucuresti. A obtinut « Le prix individuel d’interpretation » in cadrul celei de a 5-a editii a Intalnirilor Coregrafice Internationale de la Paris. Este initiatorul multor proiecte de educatie artistica in Romania (The Body-2005, Corpul si coregrafia-2006, numeroase ateliere de dans deschise dansatorilor, actorilor si persoanelor neprofesioniste). A lucrat cu Dominique Bagouet, Christian Trouillas, Steve Paxton, Miriam Raducanu, Gabor Tompa.

Motivație workshop: Avem senzatia ca ne cunoastem suficient de mult corpul: chiar daca il privim rareori, chiar daca nu constientizam mai niciodata ca o miscare e rezultatul actiunii unui muschi. In realitate insa nu ne putem acomoda pe deplin cu el. Si dincolo de asta, ne e chiar strain: nu stim cum sa ne tinem mainile, nu stim cand sa zambim, nu stim sa ne controlam mersul. Singurele momente in care constientizam putin, dar simtim mult, sunt atunci cand ne lasam purtati de muzica… atunci se cheama ca dansam. Pentru cateva secunde are loc sinergia. Problema ramane insa aceea ca de indata ce am devenit una cu corpul nostru… am si uitat. Asta vrem sa descopere tinerii la Alexandria: cum sa controleze si sa revenina asupra controlului propriului corp, simtindu-se comfortabil si in largul lor cu el.

CINEMATECA TÂRZIE

Prezentată de:

FLORIN ȘERBAN
Născut în Reşiţa în 1975, Florin Şerban a studiat filosofia și hermeneutica și a lucrat ca reporter de ştiri pentru diferite posturi TV. A absolvit masteratul apoi s-a înscris la facultatea de regie din cadrul UNATC. Cât timp a fost student a scris și regizat numeroase scurt metraje, reclame și emisiuni TV pentru cel mai mare post de televiziune comercial din România. Ulterior a fost acceptat în programul de regie de film din cadrul Universităţii Columbia, NY, unde a obţinut numeroase burse de studii şi a studiat teoria şi istoria filmului. S-a întors în România să regizeze filmul EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER.

CRISTIAN TUDOR POPESCU
Cristian Tudor Popescu este din 2007 profesor asociat la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L.Caragiale” București, membru al Uniunii Scriitorilor și senior editor al cotidianului Gândul. A publicat peste 15 volume și a primit peste 20 de premii și recunoașteri jurnalistice, naționale și internaționale (Cel mai bun jurnalist al anului în topul „Zece pentru România”, Premiul „Saint Vincent” decernat de Ordinul Jurnaliștilor din Italia, Cel mai iubit ziarist din România – sondaj IMAS, Premiul pentru jurnalism al Fundației Zeit-Gert Bucerius (Hamburg), Premiul Congresului European SF de la Montpellier pentru volumul Planetarium). Pentru Cristian Tudor Popescu filmul nu mai este de mult doar o pasiune: a publicat sute de articole despre cinema în cotidianele Adevărul și Gândul, iar din septembrie 2005 este realizatorul unei emisiuni săptămânale, de cultură cinematografică, pe postul tv Pro Cinema.